Psihoterapia copilului si adolescentului

Psihoterapia copilului si adolescentului. Copiii sunt foarte sensibili la viata de familie, dar și la alte medii cu care intra în contact si nu se adaptează mai ușor decât adulții si nici nu sunt mai putin afectați de probleme, ci dimpotrivă, ei au mai putina experiență, mai puține abilitați de a face fata unor situații dificile și mai putin control asupra mediului.

Psihoterapia copilului si adolescentului pentru problemle emotionale

De asemenea, le este dificil sa isi descrie problemele emoționale. Copiii își arata deseori nemulțumirea, stresul, în diverse moduri indirecte, ca: iritabilitate, probleme legate de somn sau de alimentație, schimbări în personalitatea lor, acuze fizice, indiferenta pentru siguranța lor, probleme la scoală, probleme în relațiile cu ceilalți, se comporta ca și cum ar fi mai mici sau mai mari decât sunt, etc.

Psihoterapia copilului diferă de cea a adultului, psihoterapeutul nu discuta problemele, ci le explorează și lucrează împreuna cu copilul pentru a le rezolva prin intermediul jocului și al desenului. Jocul unui copil este o forma de comunicare a felului în care acesta își experimentează propria lume și de exprimare a dificultăților pe care le întâmpină. Jocul mai este și o metoda de “vindecare” pentru copil. Atunci când acesta își “joaca” fricile și dificultățile într-un context în care acestea sunt înțelese, copilul va putea sa meargă mai departe.

Psihoterapia ii ajuta pe copii si pe adolescenti

Psihoterapia pentru adolescenți este asemănătoare cu cea pentru adulți. Adolescenții găsesc de cele mai multe ori psihoterapia ca pe locul în care se pot privi pe ei înșiși, se pot concentra asupra persoanei lor, asupra experiențelor și a relațiilor cu ceilalți, asupra problemelor pe care le au în familie, cu colegii și își descoperă speranțele, visele și temerile.

Psihoterapia ii ajuta pe copii și pe adolescenți, le poate oferi sprijin emoțional, ii susține în rezolvarea conflictelor cu ceilalți, sa își înțeleagă sentimentele și problemele, pot încerca soluții noi pentru probleme mai vechi.

Scopurile unei psihoterapii pentru copii

Scopurile unei psihoterapii pentru copii sau adolescenți pot fi specifice (rezolvarea anumitor simptome, schimbări de comportament, etc.) sau mai generale (diminuarea anxietății, îmbunatățirea stimei de sine, etc.).

Unele dintre problemele pentru care adolescenții vin la terapie sunt: conflicte în familie, abuz, adicții, dificultăți de învățare, stima de sine scăzută, auto-mutilări, gânduri suicide, tulburări alimentare, eșec solar, frica, anxietate, etc.

Problemele copiilor care vin la terapie pot fi: enurezis, encoprezis, rosul unghiilor, crize de furie, retragere din diverse activități, eșec școlar, absenteism, hiperactivitate, agresivitate excesiva, timiditate, opozitionism, anxietate și altele.

De ce un psihoterapeut si nu un psiholog?

Terapeuții pentru copii și adolescenți sunt mai bine pregatiti decat psihologii pentru copii. Ei sunt in general persoane flexibile, creative si au capacitatea de a-și adapta abordarea în așa fel încât să corespundă vârstei și nivelului de dezvoltare al copilului. Stiu să observe cu atenție și să răspundă la ceea ce copilul ar putea încerca să exprime prin comportamentul și emoțiile lui.

Daca cei mici comunică adesea prin joc, copiii mari și adolescenții preferă să vorbească. Relația de încredere care se stabilește între psihoterapeut și copil este esențială pentru ca tratamentul să funcționeze.

La adolescenți, terapia s-a dovedit a fi foarte utilă pentru că le permite acestora să exploreze, să susțină și să înțeleagă experiențele adolescenței. În această perioadă de dezvoltare, traumele sau dificultățile anterioare pot ieși dintr-o dată la suprafață. Astfel, a-i furniza adolescentului un cadru stabil pentru înțelegerea acestor niveluri profunde de anxietate poate fi sprijinul necesar pentru procesul de individuație și creștere personală.

Când apelam la serviciile unui psihoterapeut pentru copii?

Vă recomandăm să apelați la un psihoterapeut specializat în lucrul cu copiii, în următoarele situații:

  • atunci când observăm stări de anxietate, panică și îngrijorări excesive;
  • când comunicarea cu părinții, colegii sau profesorii este tensionată și conflictuală;
  • când există comportament hiperactiv, agitație și incapacitatea de a duce la bun sfârșit sarcinile propuse. Ex.: nu se concentrează la școală, nu stă liniștit în bancă, temele nu sunt făcute;
  • are idei de suicid sau amenință că se rănește;
  • are o scădere accentuată a performanțelor școlare;
  • are comportament de opoziție față de regulile stabilite în cadrul familiei;
  • are stări de tristețe și coșmaruri persistente;
  • are ticuri precum rosul unghiilor, comportamente repetitive, stereotipii;
  • întâmpină dificultăți de verbalizare și exprimare;
  • are stări de furie, dificultăți de relaționare;
  • consumă alcool și droguri;
  • are probleme cu somnul și/sau a obiceiurilor alimentare;
  • are o timiditate excesivă;
  • are enurezis nocturn (incontinență urinară).

Beneficiile unui proces de terapie

  • Creșterea încrederii în sine a copilului
  • Îmbunătățirea abilităților de socializare
  • Creșterea rezistenței la frustrare
  • Scăderea frecvenței crizelor de tantrum
  • Dezvoltarea limbajului și comunicării
  • Dezvoltarea emoțională armonioasă
  • Dezvoltarea abilităților cognitive
  • Dezvoltarea spontaneității și creativității
  • Scăderea anxietății
  • Scăderea frecvenței comportamentelor stereotipe sau inadecvate
  • Îmbunătățirea relației părinte-copil